FANDOM


Istorie

În anul 1843 Carlo Matteucci descoperă activitatea electrică a inimii datorită experimentelor făcute pe inimile unor porumbei. În 1882,fiziologul Augustus Desiré Waller face pentru prima dată un EKG cu ajutorul soluției conducătoare de curent, clorură de argint, cainelui sau Jimmy. In 1887 cu ajutorul unui electrometru capilar (inventat 1873 de Lippmann),Augustus Desiré Waller a putut înregistra pentru prima dată fluxurile inimii.

Instrumentele pentru electrocardiogramă urmau să fie semnificativ îmbunătățite de Willem Einthoven, iar din anul 1903 au fost întroduse pentru diagnosticare în clinici. Tehnologia introdusă de el se folosește si în prezent.

EKG-ul este un procedeu de testare neinvaziv, care se poate efectua oricand si aproape oriunde.

Fibrilatia atriala - simptome, diagnostic si tratament

In mod normal bataile inimii sunt ritmice.Fibrilatia atriala este situatia in care atriile se contracta foarte rapid si incep sa fibrileze (sa tremure), iar sangele nu mai este pompat normal spre ventriculi.Formarea frecventa de cheaguri si acumularea sangelui la nivelul atriilor se face atunci cand inima este in fibrilatie. Atunci cand unul din aceste cheaguri este pompat in circulatie si ajunge la nivelul creierului poate determina producerea unui accident vascular cerebral . Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie intilnita in practica clinica- afectand peste 5% din populatia peste 69 de ani.

CuprinsEdit

[ascunde]#Factorii de risc si cauzele fibrilatiei atriale

  1. Simptomele fibrilatiei atriale
  2. Diagnosticul fibrilatiei atriale
  3. Tratamentul fibrilatiei atriale

Factorii de risc si cauzele fibrilatiei atriale EditEdit

Fibrilatia atriala se caracterizeaza prin batai neregulate ale inimii, mult mai rapide decat in mod normal.Fibrilatia atriala apare frecvent in boli care afecteaza muschiul inimii sau suprasolicita inima.

- afectiuni ale valvelor inimii (valva mitrala, valva tricuspida);apar atunci cand valva e deteriorata sau ingustata si nu mai poate controla eficient fluxul de sange 

- afectiuni ale arterelor coronare; acestea iriga miocardul si cel mai frecvent prezinta placi de ateroscleroza (depozite de lipide in peretele vasului)

- miocardita si pericardita; sunt afectiuni inflamatorii care pot apare dupa infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria , reumatismul articular acut sau tuberculoza

- boli congenitale ale inimii; modificari ale structurii inimii prezente de la nastere

- consumul unor substante; stimulante ale activitatii cardiace, alcoolul, cocaina, metamfetamine, exces de nicotina si cafeina

Aceasta afectiune survine deseori la persoanele care sufera sau au suferitde boli coronariene, infarct miocardic  sau insuficienta cardiaca. Alti factori de risc pentru fibrilatia atriala sunt varsta, si sexul. Barbatii au un risc mai crescut, insa femeile diagnosticate cu aceasta afectiune prezinta un risc mai mare de moarte prematura.

Simptomele fibrilatiei atriale EditEdit

Simptomele fibilatiei atriale depind de viteza de contractie a atriilor. In multe cazuri, pacientii nu acuza nici o durere. Daca ritmul de contractie depaseste 120 de batai pe minut, pacientul va resimtipalpitatii (senzatia de bataie a inimii mult mai repede si mai neregulat decat de obicei) si discomfort precordial.

Fibrilatia atriala poate debuta cu simptome usoare, care se pot agrava rapid sau in cursul zilelor urmatoare, dintre acestea mentionam:dispnee (respiratie dificila care apare mai ales in timpul efortului fizic),puls neregulat, ameteli, senzatie de cap usor sau lesin, oboseala, dureri toracice (angina).

Fibrilatie-atriala-si-ritm-sinusal

Diagnosticul fibrilatiei atriale EditEdit

Diagnosticul fibrilatiei atriale se face frecvent in cursul unor investigatii de rutina, deoarece multi dintre pacienti sunt asimptomatici. Din nefericire, unele complicatii grave precum: accidente vasculare cerebrale, insuficienta cardiaca si infarctul miocardic, pot apare inaintea diagnosticarii fibrilatiei atriale.

Cea mai eficienta metoda de diagnostic in fibrilatia atriala este inregistrarea activitatii electrice a inimii- electrocardiograma (ECG). Este important de evaluat durata, tipul si frecventa simptomelor, prezenta unor boli cardiace asociate precum si valoarea tensiunii arteriale.

Monitorizarea Holter consta in inregistrarea ritmului cardiac continuu, de obicei pe o perioada de 24 ore. Este necesara la pacientii cu fibrilatie atriala episodica si care nu este evidenta la prezentarea la medic.

Tratamentul fibrilatiei atriale EditEdit

Tratamentul fibrilatiei atriale este important datorita complicatiilor care pot aparea (infarct miocardic, accident vascular cerebral). In cazul in care simptomele nu sunt severe, se indica administrarea medicamentelor anticoagulante pentru a evita formarea cheagurilor.

O metoda folosita pentru revenirea la ritmul cardiac normal este cardioversia care se poate efectua fie cu medicamente, fie cu socuri electrice cu voltaj scazut.

In cazul in care fibrilatia atriala are un ritm rapid, determina o scadere importanta a tensiunii arteriale sau simptomatologia este severa, bolnavul va fi internat pentru tratament de specialitate.

Pentru a preveni riscul de recurenta al fibrilatiei atriale, se administreaza medicamente care controleaza ritmul cardiac (antiaritmice) sau frecventa cardiaca (beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digitalice).

Extrasistolele ventriculare

Extrasistola ventriculara reprezinta o bataie in plus prin activarea electrica anormala originara in ventriculi, care este declansata inaintea unei batai cardiace normale. Este asociata cu numeroase boli structurale cardiace, ischemia cardiaca, aritmiacongenitala, boala pulmonara. Extrasistolele ventriculare sunt frecvente si la persoanele sanatoase. Sunt intalnite mai des la persoanele in varsta. Aceasta aritmie poate fi cauzata de stresul fizic sau emotional, consumul de cafeina, alcool sau efedrina - medicament folosit in tratarea starilor de febra si raceala. Alte cauze includ boala arteriala coronariana, in special imediat dupa infarctul miocardic si in cadrul cardiomiopatiilor dilatative, valvulopatiilor si insuficientei cardiace. 

Extrasistolele ventriculare izolate au un efect minor asupra functiei de pompa a inimii si de obicei nu determina simptome, doar daca nu sunt foarte frecvente. Simptomul principal este perceptia unei batai cardiace puternice sau absente. Extrasistolele ventriculare nu sunt periculoase pentru persoanele care nu prezinta si o afectiune cardiaca. Totusi, cand apar frecvent la persoanele cu afectiuni cardiace structurale, pot fi urmate de aritmii mai periculoase, cum ar fi tahicardia supraventricularasau fibrilatia ventriculara, care pot determina moartea subita. 

La persoanele sanatoase nu este nevoie de alt tratament decit reducerea stresului si evitarea cafeinei, alcoolului si a altor medicamente antipirexice care stimuleaza inima. Terapia farmacologica este recomandata doar daca simptomele sunt intolerabile sau daca se suspecteaza progresia spre fibrilatia ventriculara sau tahicardia supraventriculara. Se incearca ca prima optiune beta-blocantii deoarece sunt mai siguri. 

Dupa un infarct miocardic persoanele care prezinta extrasistole ventriculare pot reduce riscul de deces subit prin tahicardie supraventriculara sau fibrilatie ventriculara prin administrarea de beta-blocanti sau angioplastie, bypass arterial coronarian pentru a trata boala arteriala coronariana. Antiaritmicele pot suprima extrasistolele dar pot creste si riscul de aritmie fatala. 

Extrasistolele ventriculare sunt unele dintre cele mai comune aritmii care pot apare la pacientii cu sau fara boala cardiaca. Prevalenta extrasistolelor variaza larg, de la 3% la 60% la indivizii asimptomatici. Extrasistolele la pacientii tineri sanatosi fara boli cardiace structurale nu sunt asociate cu cresterea ratei mortalitatii. Cele prezente la pacientii in varsta, mai ales la cei cu boli cardiace structurale sunt asociate cu un risc crescut de evenimente cardiace adverse, mai ales disritmia ventriculara sustinuta si decesul subit. La pacientii care au infarct miocardic riscul de aritmii ventriculare maligne si deces subit este legat de frecventa si complexitatea extrasistolelor.

CuprinsEdit

[ascunde]#Patogenie

  1. Cauze si factori de risc
    1. Factorii declansatori ai extrasitolelor ventriculare
    2. Cauzele extrasistolelor ventriculare
  2. Semne si simptome
    1. Examen fizic
  3. Diagnostic si clasificare
    1. Studii de laborator
    2. Studii imagistice
  4. Clasificare
  5. Tratament
    1. Terapia medicala de urgenta
    2. Agentii farmacologici
    3. Terapia pe termen lung
  6. Prognostic
  7. Patogenie
  8. Cauze si factori de risc
    1. Factorii declansatori ai extrasitolelor ventriculare
    2. Cauzele extrasistolelor ventriculare
  9. Semne si simptome
    1. Examen fizic
  10. Diagnostic si clasificare
    1. Studii de laborator
    2. Studii imagistice
  11. Clasificare
  12. Tratament
    1. Terapia medicala de urgenta
    2. Agentii farmacologici
    3. Terapia pe termen lung
  13. Prognostic

Patogenie EditEdit

Extrasistola ventriculara reflecta activarea ventriculilor dintr-un punct situat inferior nodulului atrioventricular.  Exista trei mecanisme frecvent intilnite pentru dezvoltarea extrasistolelor ventriculare:


  • automatismul
  • reintrarea
  • activitatea declansata.

Automatismul. Reprezinta dezvolatrea unui nou loc de depolarizare in tesutul ventricular non-nodal care poate conduce la extrasitola. Mecanismele focale joaca un rol important in originea aritmiilor ventriculare asociate cu cardiomiopatia ischemica. Cresterea automatismului poate fi determinata de anormalitatile electrolitice sau miocardul ischemic.  Circuitele reintrante. Reintrarea apare de obicei cind este prezent un tesut care conduce lent electric (miocardul infarctat). Tesutul care conduce lent se poate datora miocardului lezat, cum este cazul in cicatricele post-infarctionale.  Activitatea declansata. Depolarizarea secundara celei principale declansata de un impuls anterior poate duce la activarea prematura si poate determina extrasistola. Post-depolarizarea poate apare in stadiul initial sau tardiv al repolarizarii. Sunt prezente in cardul bradicardiilor, tulburarilor electrolitice si ischemiei.  Ectopia ventriculara asociata cu o inima normala structural apare cel mai frecvent din tractul ventricular drept de sub valva pulmonara. Mecanismul se pare a fi o combinatie intre cresterea automatismului si activitatea declansata. Aceste aritmii sunt induse de activitatea fizica, repausul imediat acesteia si modificarile hormonale la femei (sarcina, menstra, menopauza). Electrocardiografic acestea sunt caracterizate de unde R largi, inalte in derivatiile inferioare cu aspect de bloc de ram stang in V1.

Cauze si factori de risc EditEdit

Factorii declansatori ai extrasitolelor ventriculare EditEdit

  • cafeina, ciocolata, exercitiile fizice, emotiile puternice
  • efedrina, sexul masculin, varsta inaintata
  • rasa afro-americana, hipertensiunea
  • bolile cardiace structurale dobindite sau congenitale
  • blocul de ram, hipomagneziemia, hipokaliemia.

Cauzele extrasistolelor ventriculare EditEdit

Cauzele cardiace includ: 


  • infarctul miocardic acut, boala cardiaca valvulara - prolapsul de valva mitrala
  • cardiomiopatia ischemica, dilatativa, hipertrofica, infiltrativa
  • intinderea miocardica, contuzia miocardului
  • bradicardia, tahicardia.

Cauzele non-cardiace includ:


  • tulburarile electrolitice: hipomagneziemia, hipokaliemia
  • hipercalcemia, anestezicele, infarctul
  • stresul, cocaina, amfetaminele, cafeina, ecstasy, alcoolul
  • medicamentele: digoxina, antidepresantele triciclice, aminofilina, amitriptilina, pseudoefedrina, fluoxetine
  • hipoxia, hipercapnia, fumatul, nivele crescute de adrenalina
  • hipertiroidismul, oboseala extrema, privarea de somn.

Semne si simptome EditEdit

Anamneza pacientului trebuie sa contina date despre istoricul de boli cardiace. Medicatia curentapoate fi aritmica sau poate creste riscul de scaderea a nivelelor de potasiu si magneziu, sau pot fi folosite medicamente care sa actioneze simpatomimetic (efedrina, cocaina). Simptomele sunt cele care sugereaza o cauza ischemica cardiaca, cum ar fi  durerea precordiala sau echivalentul sau angina sau cele care sa sugereze compromiterea hemodinamica, cum ar fi cefalea usoara sau sincopa.  De obicei pacientii sunt  asimptomatici. Forta de contractie crescuta dupa extrasistola poate determinapalpitatii si desconfort toracic sau in zona gatului. Pacientul poate raporta senzatia „ca inima s-a oprit”. Cei cu extrasistole frecvente sau bigeminism pot raporta sincopa. Simptomul se datoreaza volumului debitului cardiac inadecvat. Episoadele lungi de extrasistole pot conduce la hipotensiune. Exercitiile fizice pot scade sau accentua frecventa extrasistolelor.

Examen fizic EditEdit

  • presiunea sanguina - extrasistolele frecvente pot conduce la compromiterea hemodinamica; hipotensiunea franca este rara, dar hipotensiunea relativa este o descoperire intalnita mai ales la pacientii cu boli cardiace
  • pulsul - extrasistola poate determina diminuarea sau absenta pulsului in functie de forta contractiei ventriculare
  • pulsoximetria - hipoxia poate precipita extrasistolele
  • elementele cardiace - undele Cannon A pot fi observate in pulsul jugular venos daca extrasistola ventriculara determina o contractie atriala impotriva unei valve tricuspide inchise
  • elemente cardiopulmonare - asociate cu hipertensiunea prelungita sau insuficienta cardiaca congestiva sunt importante pentru evaluarea semnificatiei clinice a extrasistolelor
  • elementele neurologice - agitatia si activarea simpatica (pupile dilatate, piele calda si uscata, tremor, tahicardie, hipertensiune) sugereaza drept cauza catecolaminele.

Evolutia pacientului depinde de frecventa si caracteristicele extrasistolelor si de tipul si severitatea bolii cardiace asociate. Extrasistolele ventriculare sunt asociate cu un risc crescut de deces, mai ales daca este diagnosticata si o cardiomiopatie dilatativa. La pacientii asimptomatici ectopia ventriculara frecventa inregistrata in timpul exercitiilor este asociata cu cresterea de trei ori a riscului de deces cardiovascular.  In general extrasitolele multimorfe prezinta un prognostic mai negativ fata de cele uniforme morfologic. La pacientii post-infarct miocardic extrasistolele frecvente, peste 10 pe ora sunt asociate cu cresterea mortalitatii in lipsa terapiei trombolitice.

Diagnostic si clasificare EditEdit

Studii de laborator EditEdit

  • testarea pentru medicamente proaritmice
  • evidentierea tulburarilor electrolitice: hipomagneziemia, hipokaliemia, hipercalcemia
  • evaluarea functiei tiroidiene - hipertiroidism
  • evaluarea unui infarct miocardic acut.

Studii imagistice EditEdit

Electrocardiografia permite caracterizarea ectopiei ventriculare si determinarea cauzei. Se efectueaza un EKG cu 12 derivatii si o monitorizare a ritmului cardiac pentru doua minute pentru a determina frecventa ectopiei si prinderea extrasistolelor rare. Elementele electrocardiografice pot include:


  • hipertrofia ventriculara stinga
  • ischemia cardiaca activa - segment ST subdenivelat sau supradenivelat si inversarea undei T
  • unde Q patologice sau lipsa undelor R, bloc de ram - in infarctul miocardic
  • tulburarile electrolitice - prelungirea QT, unde T hiperacute
  • efectele medicamentelor - largirea QRS, prelungirea QT
  • estrasitola este prematura fata de urmatoarea contractie cardiaca asteptata a ritmului bazal, pauza de dupa bataia prematura este una compensatorie, intervalul RR de dupa extrasistola este egal cu dublul RR bazal
  • extrasistola poate apare in bigemjinism, trigeminism sau quadrigeminism, care prezinta aparitia dupa o bataie normala, dupa doua, dupa trei
  • extrasistolele cu morfologie similara se numesc monomorfe sau unifocale
  • daca sunt doua sau mai multe morfologii se numesc multimorfe, pleomorfe sau polimorfe.

Studiile electrofiziologice sunt indicate pentru pacientii care au o boala cardiaca structurala, pentru care riscul de deces cardiac este crescut si cei care au o inima normala cu extrasistole simptomatice, la care terapia farmacologica sau ablatia pe cateter este indicata. Monitorizarea Holter (pe 24 de ore) poate stabili gradul de instabilitate electrica la pacientii cu fractie de ejectie redusa. Poate determina eficienta terapiei la pacientii cu extrasistole frecvente sau complexe. Rolul cel mai important este cel de a cunatifica pacientii cu infarct miocardic recent sau cu disfunctie ventriculara stanga. Complementar se foloseste testul de stres izic care poate demasca extrasistolele ventriculare prin cresterea catecolaminelor sau a ischemiei miocardice. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:


  • sindrom coronarian acut
  • infarct miocardic
  • miocardita
  • fibrilatia ventriculara
  • tahicardia ventriculara
  • extrasistolele atriale
  • bataile cardiace fuzionate
  • contractiile premature jonctionale
  • ritmurile de scapare idioventriculare
  • parasistola
  • contractiile ventriculare interpolate.

Clasificare EditEdit

Clasificarea Lown pentru extrasistole, cu cat gradul este mai mare cu atit ectopia este mai severa:


  • Gradul 0 - fara extrasistole
  • Gradul 1 - extrasistole ocazionale, < 30/ora
  • Gradul 2 - extrasistole frecvente, > 30/ora
  • Gradul 3 - multiforme
  • Gradul 4 - repetitive (A-cuplete, B-salve de 3 sau mai multe)
  • Gradul 5 - mod R-pe-T

Clasificarea clinica a extrasistolelor: 


  • benigne
  • potential maligne
  • maligne

Clasificarea in functie de frecventa:


  • frecvente - 10 sau mai multe extrasistole ventriculare pe ora sau peste 6 pe minut
  • ocazional - sub 10 extrasistole pe ora sau sub 6 pe minut

Clasificarea in functie de contractiile cardiace normale:


  • bigeminism - complexe in pereche, extrasistola alternind cu contractie normala
  • trigeminism - extrasistola care apare dupa a treia bataie (doua batai normale urmate de o extrasistola)
  • quadrigeminism - extrasistola aparind dupa fiecare a patra bataie
  • cuplete - doua extrasistole consecutive
  • tahicardie nesustinuta - trei extrasistole consecutive

Clasificarea in functie de originea extrasistolelor. Numar de focare:


  • unifocale/unimorfice - extrasistolele provin dintr-un singur focar si au toate aceeasi morfologie
  • multifocale/multimorfice - au mai mult de o morfologie si provin din mai multe focare

Locul de origine:


  • ventricular stang
  • ventricular drept

Tratament EditEdit

Terapia medicala de urgenta EditEdit

Depinde de scenariul clinic in care s-a instalat extrasistolia ventriculara. In absenta bolii cardiace, ectopia ventriculara izolata, asimptomatica nu necesita tratament. In cazul unor boli cardiace, toxicitate medicamentoasa, tulburari electrolitice este important tratamentul.  In cazul hipoxiei se va trata cauza, se va asigura libertatea cailor aeriene si se va administra oxigen.  In cazul toxicitatii medicamentoase se indica terapii specifice pentru anumite medicamente, de exemplu digoxina-anticorpi Fab, triciclicele-bicarbonat, aminofilina - decontaminarea digestiva si hemodializa.  Corectarea tulburarilor electrolitice, mai ales cele ale magneziului, calciului si potasiului.  Ischemia acuta si/sau infarctul. Lidocaina sau alt antiaritmic de clasa I nu se mai folosesc datorita efectelor adverse toxice. Ischemia acuta sau infarctul include pacientii cu ectopie in perioada imediata cu administrarea de antitrombolitice. Terapia de prima linie pentru ectopia fara semnificatie hemodinamica la pacientii post-infarct este cu beta-blocanti. Lidocaina se foloseste mai ales cind ectopia simptomatica se asociaza cu interval QT prelungit, deoarece aceasta nu largeste QT cum fac alte antiaritmice.  Amiodarona este utila pentru a supresa ectopia/tahicardia ventriculara daca este semnificativa hemodinamic.

Agentii farmacologici EditEdit

Antiaritmicele.  Amiodarona este un antiaritmic de clasa III care inhiba conducerea atrioventriculara si functia nodulului sinusal. Este singurul agent care s-a dovedit ca scade riscul de deces subit. Este eficient in stoparea fibrilatiei si flutter-ului atrial si la supresarea recurentei, cu riscuri scazute de prearitmic. Se foloseste la pacientii cu boli cardiace structurale.  Lidocaina este un agent de clasa IB care stabilizeaza membrana celulara si scurteaza perioada de repolarizare.  Procainamida este un agent de clasa IA care creste perioada refractara a atriilor si ventriculilor. Inhiba activitatea de pacemaker ectopic si reduce excitabilitatea miocardica.  Bretilinium este un agent de clasa III. Datorita proprietatilor sale eliberatoare de catecolamine si efectelor adverse nu trebuie utilizat ca tratament inital. Utilizarea este limitata la extrasistolele ventriculare refractare la terapia cu antiaritmici de clasa I.  Beta-blocantii adrenergici. Actioneaza prin supresarea ectopiei ventriculare prin ischemie sau excesul de catecolamine. In ischemia miocardica beta-blocantii au proprietati antiaritmice si reduc cererea de oxigen miocardic prin cresterea frecventei cardiace si a inotropismului.  Esmolol este un medicament pentru pacientii la risc de complicatii prin beta-blocada, mai ales cei cu boala respiratorie reactiva, disfunctie ventriculara stinga moderata si boala vasculara periferica.  Propranolol este un antiaritmic de clasa II, care scade automatismul contractiilor.  Terapia electrolitica este o alternativa pentru extrasistolele ventriculare refractare. Sulfatul de magneziu actioneaza ca un antiaritmic scazand frecventa extrasistolelor ventriculare mai ales a celor prin ischemie acuta.  Blocantii canalelor de calciu inhiba miscarea calcaiului prin membrana celulara scazand formarea de impulsuri electrice si viteza conducerii. Verapamil poate scade riscul de fibrilatie ventriculara sitahicardie ventriculara.

Terapia pe termen lung EditEdit

Implica folosirea antiaritmicelor de clasa A, B, C impartite in functie de efectele asupra fazei 0 a contractiei, repolarizarii, potentialului de actiune si conducerii.  Clasa IA (procainamida, quinidina, disopiramida) sunt eficiente moderat dar au efecte proaritmice. Procainamida este asociata cu rectii alergice iar quinidina este tolerata prost.  Clasa IB (mexiletine) are efecte prearitmice mai slabe dar cu o incidenta a efectelor adverse noncardiace crescuta.  Clasa IC (flecainamida, propafenona) sunt eficiente pentru reducerea ectopiei ventriculare si sunt tolerate relativ bine de catre pacientii cu functie ventriculara stanga normala sau putin scazuta si faraboala cardiaca ischemica.  Clasa II (beta-blocantii) sunt optiunea pentru pacientii simptomatici dar fara boli cardiace structurale.  Terapia pentru pacientii cu extrasistole ventriculare post-infarct miocardic.  Clasa III (amiodarona, sotalol) sunt folosite doar in aritmii amenintatoare de viata.  Clasa IV (blocantii canalelor de calciu) pot suprima ocazional automatismul declansat sau extrasistolele ventriculare idiopatice.

Prognostic EditEdit

La pacientii asimptomatici fara boli cardiace, prognosticul pe termen lung este similar cu cel din populatia generala. Pacientii asimptomatici cu fractia de ejectie > 40% au o incidenta de 3,5% de tahicardie ventriculara nesustinuta sau stop cardiac. Ectopia ventriculara frecventa ( > 4.000/24 ore) este asociata cu dezvoltarea cardiomiopatiei legate de activarea electrica anormala a inimii.  In cadrul ischemiei/infarctului miocardic acut pacientii cu extrasistole simple progreseaza rar la forme maligne. Pacientii cu boli cardiace structurale si ectopie complexa au o rata a mortalitatii crescuta. Disfunctia ventriculara stanga asociaza cresterea mortalitatii.  Extasistolele ventriculare la copii sunt mai rare. Aproximativ 20% dintre baietii sanatosi de 10-13 ani varsta prezinta extrasistole ventriculare la monitorizarea Holter. Extrasistolele la nou-nascutii sanatosi se rezolva in 12 saptamani dupa nastere si nu necesita tratament daca inima este normala. La copiii mai mari extrasistolele se asociaza cu miocarditele virale, cafeina in exces sau medicamente simpatomimetice: cele pentru raceala sau astm. Se rezolva fara tventriculara reprezinta o bataie in plus prin activarea electrica anormala originara in ventriculi, care este declansata inaintea unei batai cardiace normale. Este asociata cu numeroase boli structurale cardiace, ischemia cardiaca, aritmiacongenitala, boala pulmonara. Extrasistolele ventriculare sunt frecvente si la persoanele sanatoase. Sunt intalnite mai des la persoanele in varsta. Aceasta aritmie poate fi cauzata de stresul fizic sau emotional, consumul de cafeina, alcool sau efedrina - medicament folosit in tratarea starilor de febra si raceala. Alte cauze includ boala arteriala coronariana, in special imediat dupa infarctul miocardic si in cadrul cardiomiopatiilor dilatative, valvulopatiilor si insuficientei cardiace. 

Extrasistolele ventriculare izolate au un efect minor asupra functiei de pompa a inimii si de obicei nu determina simptome, doar daca nu sunt foarte frecvente. Simptomul principal este perceptia unei batai cardiace puternice sau absente. Extrasistolele ventriculare nu sunt periculoase pentru persoanele care nu prezinta si o afectiune cardiaca. Totusi, cand apar frecvent la persoanele cu afectiuni cardiace structurale, pot fi urmate de aritmii mai periculoase, cum ar fi tahicardia supraventricularasau fibrilatia ventriculara, care pot determina moartea subita. 

La persoanele sanatoase nu este nevoie de alt tratament decit reducerea stresului si evitarea cafeinei, alcoolului si a altor medicamente antipirexice care stimuleaza inima. Terapia farmacologica este recomandata doar daca simptomele sunt intolerabile sau daca se suspecteaza progresia spre fibrilatia ventriculara sau tahicardia supraventriculara. Se incearca ca prima optiune beta-blocantii deoarece sunt mai siguri. 

Dupa un infarct miocardic persoanele care prezinta extrasistole ventriculare pot reduce riscul de deces subit prin tahicardie supraventriculara sau fibrilatie ventriculara prin administrarea de beta-blocanti sau angioplastie, bypass arterial coronarian pentru a trata boala arteriala coronariana. Antiaritmicele pot suprima extrasistolele dar pot creste si riscul de aritmie fatala. 

Extrasistolele ventriculare sunt unele dintre cele mai comune aritmii care pot apare la pacientii cu sau fara boala cardiaca. Prevalenta extrasistolelor variaza larg, de la 3% la 60% la indivizii asimptomatici. Extrasistolele la pacientii tineri sanatosi fara boli cardiace structurale nu sunt asociate cu cresterea ratei mortalitatii. Cele prezente la pacientii in varsta, mai ales la cei cu boli cardiace structurale sunt asociate cu un risc crescut de evenimente cardiace adverse, mai ales disritmia ventriculara sustinuta si decesul subit. La pacientii care au infarct miocardic riscul de aritmii ventriculare maligne si deces subit este legat de frecventa si complexitatea extrasistolelor.

Patogenie EditEdit

Extrasistola ventriculara reflecta activarea ventriculilor dintr-un punct situat inferior nodulului atrioventricular.  Exista trei mecanisme frecvent intilnite pentru dezvoltarea extrasistolelor ventriculare:


  • automatismul
  • reintrarea
  • activitatea declansata.

Automatismul. Reprezinta dezvolatrea unui nou loc de depolarizare in tesutul ventricular non-nodal care poate conduce la extrasitola. Mecanismele focale joaca un rol important in originea aritmiilor ventriculare asociate cu cardiomiopatia ischemica. Cresterea automatismului poate fi determinata de anormalitatile electrolitice sau miocardul ischemic. 

Circuitele reintrante. Reintrarea apare de obicei cind este prezent un tesut care conduce lent electric (miocardul infarctat). Tesutul care conduce lent se poate datora miocardului lezat, cum este cazul in cicatricele post-infarctionale. 

Activitatea declansata. Depolarizarea secundara celei principale declansata de un impuls anterior poate duce la activarea prematura si poate determina extrasistola. Post-depolarizarea poate apare in stadiul initial sau tardiv al repolarizarii. Sunt prezente in cardul bradicardiilor, tulburarilor electrolitice si ischemiei. 

Ectopia ventriculara asociata cu o inima normala structural apare cel mai frecvent din tractul ventricular drept de sub valva pulmonara. Mecanismul se pare a fi o combinatie intre cresterea automatismului si activitatea declansata. Aceste aritmii sunt induse de activitatea fizica, repausul imediat acesteia si modificarile hormonale la femei (sarcina, menstra, menopauza). Electrocardiografic acestea sunt caracterizate de unde R largi, inalte in derivatiile inferioare cu aspect de bloc de ram stang in V1.

Cauze si factori de risc EditEdit

Factorii declansatori ai extrasitolelor ventriculare EditEdit

  • cafeina, ciocolata, exercitiile fizice, emotiile puternice
  • efedrina, sexul masculin, varsta inaintata
  • rasa afro-americana, hipertensiunea
  • bolile cardiace structurale dobindite sau congenitale
  • blocul de ram, hipomagneziemia, hipokaliemia.

Cauzele extrasistolelor ventriculare EditEdit

Cauzele cardiace includ: 


  • infarctul miocardic acut, boala cardiaca valvulara - prolapsul de valva mitrala
  • cardiomiopatia ischemica, dilatativa, hipertrofica, infiltrativa
  • intinderea miocardica, contuzia miocardului
  • bradicardia, tahicardia.

Cauzele non-cardiace includ:


  • tulburarile electrolitice: hipomagneziemia, hipokaliemia
  • hipercalcemia, anestezicele, infarctul
  • stresul, cocaina, amfetaminele, cafeina, ecstasy, alcoolul
  • medicamentele: digoxina, antidepresantele triciclice, aminofilina, amitriptilina, pseudoefedrina, fluoxetine
  • hipoxia, hipercapnia, fumatul, nivele crescute de adrenalina
  • hipertiroidismul, oboseala extrema, privarea de somn.

Semne si simptome EditEdit

Anamneza pacientului trebuie sa contina date despre istoricul de boli cardiace. Medicatia curentapoate fi aritmica sau poate creste riscul de scaderea a nivelelor de potasiu si magneziu, sau pot fi folosite medicamente care sa actioneze simpatomimetic (efedrina, cocaina).

Simptomele sunt cele care sugereaza o cauza ischemica cardiaca, cum ar fi durerea precordiala sau echivalentul sau angina sau cele care sa sugereze compromiterea hemodinamica, cum ar fi cefalea usoara sau sincopa

De obicei pacientii sunt asimptomatici. Forta de contractie crescuta dupa extrasistola poate determinapalpitatii si desconfort toracic sau in zona gatului. Pacientul poate raporta senzatia „ca inima s-a oprit”. Cei cu extrasistole frecvente sau bigeminism pot raporta sincopa. Simptomul se datoreaza volumului debitului cardiac inadecvat. Episoadele lungi de extrasistole pot conduce la hipotensiune. Exercitiile fizice pot scade sau accentua frecventa extrasistolelor.

Examen fizic EditEdit

  • presiunea sanguina - extrasistolele frecvente pot conduce la compromiterea hemodinamica; hipotensiunea franca este rara, dar hipotensiunea relativa este o descoperire intalnita mai ales la pacientii cu boli cardiace
  • pulsul - extrasistola poate determina diminuarea sau absenta pulsului in functie de forta contractiei ventriculare
  • pulsoximetria - hipoxia poate precipita extrasistolele
  • elementele cardiace - undele Cannon A pot fi observate in pulsul jugular venos daca extrasistola ventriculara determina o contractie atriala impotriva unei valve tricuspide inchise
  • elemente cardiopulmonare - asociate cu hipertensiunea prelungita sau insuficienta cardiaca congestiva sunt importante pentru evaluarea semnificatiei clinice a extrasistolelor
  • elementele neurologice - agitatia si activarea simpatica (pupile dilatate, piele calda si uscata, tremor, tahicardie, hipertensiune) sugereaza drept cauza catecolaminele.

Evolutia pacientului depinde de frecventa si caracteristicele extrasistolelor si de tipul si severitatea bolii cardiace asociate. Extrasistolele ventriculare sunt asociate cu un risc crescut de deces, mai ales daca este diagnosticata si o cardiomiopatie dilatativa. La pacientii asimptomatici ectopia ventriculara frecventa inregistrata in timpul exercitiilor este asociata cu cresterea de trei ori a riscului de deces cardiovascular. 

In general extrasitolele multimorfe prezinta un prognostic mai negativ fata de cele uniforme morfologic. La pacientii post-infarct miocardic extrasistolele frecvente, peste 10 pe ora sunt asociate cu cresterea mortalitatii in lipsa terapiei trombolitice.

Ventricular-extrasystole-ECG

Diagnostic si clasificare EditEdit

Studii de laborator EditEdit

  • testarea pentru medicamente proaritmice
  • evidentierea tulburarilor electrolitice: hipomagneziemia, hipokaliemia, hipercalcemia
  • evaluarea functiei tiroidiene - hipertiroidism
  • evaluarea unui infarct miocardic acut.

Studii imagistice EditEdit

Electrocardiografia permite caracterizarea ectopiei ventriculare si determinarea cauzei. Se efectueaza un EKG cu 12 derivatii si o monitorizare a ritmului cardiac pentru doua minute pentru a determina frecventa ectopiei si prinderea extrasistolelor rare. Elementele electrocardiografice pot include:


  • hipertrofia ventriculara stinga
  • ischemia cardiaca activa - segment ST subdenivelat sau supradenivelat si inversarea undei T
  • unde Q patologice sau lipsa undelor R, bloc de ram - in infarctul miocardic
  • tulburarile electrolitice - prelungirea QT, unde T hiperacute
  • efectele medicamentelor - largirea QRS, prelungirea QT
  • estrasitola este prematura fata de urmatoarea contractie cardiaca asteptata a ritmului bazal, pauza de dupa bataia prematura este una compensatorie, intervalul RR de dupa extrasistola este egal cu dublul RR bazal
  • extrasistola poate apare in bigemjinism, trigeminism sau quadrigeminism, care prezinta aparitia dupa o bataie normala, dupa doua, dupa trei
  • extrasistolele cu morfologie similara se numesc monomorfe sau unifocale
  • daca sunt doua sau mai multe morfologii se numesc multimorfe, pleomorfe sau polimorfe.

Studiile electrofiziologice sunt indicate pentru pacientii care au o boala cardiaca structurala, pentru care riscul de deces cardiac este crescut si cei care au o inima normala cu extrasistole simptomatice, la care terapia farmacologica sau ablatia pe cateter este indicata.

Monitorizarea Holter (pe 24 de ore) poate stabili gradul de instabilitate electrica la pacientii cu fractie de ejectie redusa. Poate determina eficienta terapiei la pacientii cu extrasistole frecvente sau complexe. Rolul cel mai important este cel de a cunatifica pacientii cu infarct miocardic recent sau cu disfunctie ventriculara stanga. Complementar se foloseste testul de stres izic care poate demasca extrasistolele ventriculare prin cresterea catecolaminelor sau a ischemiei miocardice.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:


  • sindrom coronarian acut
  • infarct miocardic
  • miocardita
  • fibrilatia ventriculara
  • tahicardia ventriculara
  • extrasistolele atriale
  • bataile cardiace fuzionate
  • contractiile premature jonctionale
  • ritmurile de scapare idioventriculare
  • parasistola
  • contractiile ventriculare interpolate.

Clasificare EditEdit

Clasificarea Lown pentru extrasistole, cu cat gradul este mai mare cu atit ectopia este mai severa:


  • Gradul 0 - fara extrasistole
  • Gradul 1 - extrasistole ocazionale, < 30/ora
  • Gradul 2 - extrasistole frecvente, > 30/ora
  • Gradul 3 - multiforme
  • Gradul 4 - repetitive (A-cuplete, B-salve de 3 sau mai multe)
  • Gradul 5 - mod R-pe-T

Clasificarea clinica a extrasistolelor: 


  • benigne
  • potential maligne
  • maligne

Clasificarea in functie de frecventa:


  • frecvente - 10 sau mai multe extrasistole ventriculare pe ora sau peste 6 pe minut
  • ocazional - sub 10 extrasistole pe ora sau sub 6 pe minut

Clasificarea in functie de contractiile cardiace normale:


  • bigeminism - complexe in pereche, extrasistola alternind cu contractie normala
  • trigeminism - extrasistola care apare dupa a treia bataie (doua batai normale urmate de o extrasistola)
  • quadrigeminism - extrasistola aparind dupa fiecare a patra bataie
  • cuplete - doua extrasistole consecutive
  • tahicardie nesustinuta - trei extrasistole consecutive

Clasificarea in functie de originea extrasistolelor. Numar de focare:


  • unifocale/unimorfice - extrasistolele provin dintr-un singur focar si au toate aceeasi morfologie
  • multifocale/multimorfice - au mai mult de o morfologie si provin din mai multe focare

Locul de origine:


  • ventricular stang
  • ventricular drept

Tratament EditEdit

Terapia medicala de urgenta EditEdit

Depinde de scenariul clinic in care s-a instalat extrasistolia ventriculara. In absenta bolii cardiace, ectopia ventriculara izolata, asimptomatica nu necesita tratament. In cazul unor boli cardiace, toxicitate medicamentoasa, tulburari electrolitice este important tratamentul. 

In cazul hipoxiei se va trata cauza, se va asigura libertatea cailor aeriene si se va administra oxigen. 

In cazul toxicitatii medicamentoase se indica terapii specifice pentru anumite medicamente, de exemplu digoxina-anticorpi Fab, triciclicele-bicarbonat, aminofilina - decontaminarea digestiva si hemodializa. 

Corectarea tulburarilor electrolitice, mai ales cele ale magneziului, calciului si potasiului. 

Ischemia acuta si/sau infarctul. Lidocaina sau alt antiaritmic de clasa I nu se mai folosesc datorita efectelor adverse toxice. Ischemia acuta sau infarctul include pacientii cu ectopie in perioada imediata cu administrarea de antitrombolitice. Terapia de prima linie pentru ectopia fara semnificatie hemodinamica la pacientii post-infarct este cu beta-blocanti. Lidocaina se foloseste mai ales cind ectopia simptomatica se asociaza cu interval QT prelungit, deoarece aceasta nu largeste QT cum fac alte antiaritmice.  Amiodarona este utila pentru a supresa ectopia/tahicardia ventriculara daca este semnificativa hemodinamic.

Agentii farmacologici EditEdit

Antiaritmicele.  Amiodarona este un antiaritmic de clasa III care inhiba conducerea atrioventriculara si functia nodulului sinusal. Este singurul agent care s-a dovedit ca scade riscul de deces subit. Este eficient in stoparea fibrilatiei si flutter-ului atrial si la supresarea recurentei, cu riscuri scazute de prearitmic. Se foloseste la pacientii cu boli cardiace structurale. 

Lidocaina este un agent de clasa IB care stabilizeaza membrana celulara si scurteaza perioada de repolarizare. 

Procainamida este un agent de clasa IA care creste perioada refractara a atriilor si ventriculilor. Inhiba activitatea de pacemaker ectopic si reduce excitabilitatea miocardica. 

Bretilinium este un agent de clasa III. Datorita proprietatilor sale eliberatoare de catecolamine si efectelor adverse nu trebuie utilizat ca tratament inital. Utilizarea este limitata la extrasistolele ventriculare refractare la terapia cu antiaritmici de clasa I.  Beta-blocantii adrenergici. Actioneaza prin supresarea ectopiei ventriculare prin ischemie sau excesul de catecolamine. In ischemia miocardica beta-blocantii au proprietati antiaritmice si reduc cererea de oxigen miocardic prin cresterea frecventei cardiace si a inotropismului. 

Esmolol este un medicament pentru pacientii la risc de complicatii prin beta-blocada, mai ales cei cu boala respiratorie reactiva, disfunctie ventriculara stinga moderata si boala vasculara periferica. 

Propranolol este un antiaritmic de clasa II, care scade automatismul contractiilor. 

Terapia electrolitica este o alternativa pentru extrasistolele ventriculare refractare. Sulfatul de magneziu actioneaza ca un antiaritmic scazand frecventa extrasistolelor ventriculare mai ales a celor prin ischemie acuta. 

Blocantii canalelor de calciu inhiba miscarea calcaiului prin membrana celulara scazand formarea de impulsuri electrice si viteza conducerii. Verapamil poate scade riscul de fibrilatie ventriculara sitahicardie ventriculara.

Terapia pe termen lung EditEdit

Implica folosirea antiaritmicelor de clasa A, B, C impartite in functie de efectele asupra fazei 0 a contractiei, repolarizarii, potentialului de actiune si conducerii. 

Clasa IA (procainamida, quinidina, disopiramida) sunt eficiente moderat dar au efecte proaritmice. Procainamida este asociata cu rectii alergice iar quinidina este tolerata prost.  Clasa IB (mexiletine) are efecte prearitmice mai slabe dar cu o incidenta a efectelor adverse noncardiace crescuta.  Clasa IC (flecainamida, propafenona) sunt eficiente pentru reducerea ectopiei ventriculare si sunt tolerate relativ bine de catre pacientii cu functie ventriculara stanga normala sau putin scazuta si faraboala cardiaca ischemica.  Clasa II (beta-blocantii) sunt optiunea pentru pacientii simptomatici dar fara boli cardiace structurale. 

Terapia pentru pacientii cu extrasistole ventriculare post-infarct miocardic.  Clasa III (amiodarona, sotalol) sunt folosite doar in aritmii amenintatoare de viata.  Clasa IV (blocantii canalelor de calciu) pot suprima ocazional automatismul declansat sau extrasistolele ventriculare idiopatice.

Prognostic EditEdit

La pacientii asimptomatici fara boli cardiace, prognosticul pe termen lung este similar cu cel din populatia generala. Pacientii asimptomatici cu fractia de ejectie > 40% au o incidenta de 3,5% de tahicardie ventriculara nesustinuta sau stop cardiac. Ectopia ventriculara frecventa ( > 4.000/24 ore) este asociata cu dezvoltarea cardiomiopatiei legate de activarea electrica anormala a inimii. 

In cadrul ischemiei/infarctului miocardic acut pacientii cu extrasistole simple progreseaza rar la forme maligne. Pacientii cu boli cardiace structurale si ectopie complexa au o rata a mortalitatii crescuta. Disfunctia ventriculara stanga asociaza cresterea mortalitatii. 

Extasistolele ventriculare la copii sunt mai rare. Aproximativ 20% dintre baietii sanatosi de 10-13 ani varsta prezinta extrasistole ventriculare la monitorizarea Holter. Extrasistolele la nou-nascutii sanatosi se rezolva in 12 saptamani dupa nastere si nu necesita tratament daca inima este normala. La copiii mai mari extrasistolele se asociaza cu miocarditele virale, cafeina in exces sau medicamente simpatomimetice: cele pentru raceala sau astm. Se rezolva fara tratament